Testarea genetică a sătenilor dintr-o parte îndepărtată a Chinei a arătat că aproape două treimi din ADN-ul lor este de origine caucaziană, susținând teoria că aceștia ar putea fi descendenți dintr-o „legiune pierdută” de soldați romani.
Testele au descoperit că ADN-ul unor săteni din Liqian, pe marginea deșertului Gobi din nord-vestul Chinei, avea 56% la sută caucazian. Mulți dintre săteni au ochii albaștri sau verzi, nasurile lungi și chiar părul corect, determinând ipoteza că au sânge european.
Un localnic, Cai Junnian, este poreclit de prietenii săi Cai Luoma, Cai Romanul: este unul dintre mulți săteni convinși că este descendent din legiunea pierdută. Ochii verzi ai lui Cai Junnian dau un indiciu că ar putea fi un descendent al mercenarilor romani care ar fi luptat cu chinezii Han în urmă cu 2.000 de ani.
Arheologii intenționează să efectueze săpături în regiune pentru a căuta resturi de forturi sau alte structuri. “Sperăm să dovedim legenda săpând și descoperind mai multe dovezi despre contactele timpurii ale Chinei cu Imperiul Roman”, a declarat Yuan Honggeng, șeful Centrului de Studii Italiene din Universitatea Lanzhou.
Testele genetice au greutate asupra teoriei conform căreia legionarii romani s-au stabilit în zonă în primul secol î.Hr., după ce au fugit de o luptă dezastruoasă. Bătălia a avut loc în anul 53 î.Hr., între o armată condusă de Marcus Crassus și o forță mai mare a Imperiului Parthian. Mii de romani au fost uciși și Crassus însuși a fost decapitat, dar unii legionari au spus că au scăpat de lupte și au marșat spre est
Probabil că au luptat ca mercenari într-un război între hunii și chinezii din 36 î.Hr.: Cronicarii chinezi se referă la capturarea unei „formațiuni asemănătoare peștilor” de trupe, o posibilă trimitere la formarea de legionari „falcă” a țestoasei. Se crede că soldații romani rătăcitori au fost eliberați și s-au așezat pe stepele Chinei de vest.
Istoricul roman Plutarh scrisese deja că 5000 de legionari au supraviețuit războiului cu Parthii, dar nu se mai întorc niciodată la Roma. Imperiul Roman a atins cea mai mare întindere teritorială sub împăratul Traian în secolul al II-lea d.Hr., la fel cum imperiul Han începea să scadă.
Teoria a fost prezentată pentru prima dată în anii ’50 de Homer Dubs, profesor de istorie a Chinei la Universitatea Oxford.
Maurizio Bettini, clasicist și antropolog de la Universitatea Siena, consideră că teoria este o legendă: „Pentru ca banuiala sa fie confirmata, ar trebui ca in zona sa se descopere obiecte precum monede romane sau arme tipice legionarilor romani”.
Surse: GQItalia, Daily Mail; Telegraph
